Centrul istoric
Centrul istoric
Centrul istoric
Centrul istoric
Centrul istoric
Centrul istoric
Centrul istoric
Centrul istoric
Centrul istoric
Centrul istoric
  • Parcare disponibilă
  • Bancomat în incintă
  • Restaurant în incintă

Informații utile:

  • Luni:non-stop
  • Marți:non-stop
  • Miercuri:non-stop
  • Joi:non-stop
  • Vineri:non-stop
  • Sâmbătă:non-stop
  • Duminică:non-stop
lei0.00 de persoană

Localizare Centrul istoric

Despre Centrul istoric

Centrul istoric - la kilometrul zero al capitalei

Centrul Vechi este o zonă centrală a capitalei, în partea de vest a sectorului 3, cu o suprafață de 0.5 kilometri pătrați, care face parte din cartierul Centru Civic; tot aici se găsesc Curtea Veche (Palatul Voievodal) - prima Curte Domnească din București, construită de însuși Mircea cel Bătrân, Hanul lui Manuc, Biserica Stavropoleos și Sfântul Anton - cea din urmă fiind cea mai veche biserică din București, care a servit timp de două secole drept loc de încoronare a domnitorilor Țării Românești, precum și alte numeroase clădiri istorice, declarate monumente istorice. În Piața Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou din centrul istoric este amplasat kilometrul zero al României, reprezentat printr-un monument construit în1938 de sculptorul Constantin Baraschi. Acesta înfățișează o roză a vânturilor, pe care sunt gravate numele principalelor provincii istorice românești: Ardeal, Banat, Basarabia, Bucovina, Dobrogea, Moldova, Muntenia și Oltenia. Centrul Vechi este delimitat după cum urmează:
  • la Nord de:
    • Bulevardul Regina Elisabeta - de la intersecția cu Calea Victoriei, până la intersecția cu Bulevardul Nicolae Bălcescu (Piața Universității);
    • Bulevardul Carol I - de la intersecția cu Bulevardul Nicolae Bălcescu (Piața Universității), până până la intersecția cu Bulevardul Hristo Botev (Piața C. A. Rosetti).
  • la Est de:
    • Bulevardul Hristo Botev - de la intersecția cu Bulevardul Carol I (Piața C. A. Rosetti), până la intersecția cu Bulevardul Corneliu Coposu.
  • la Sud de:
    • Bulevardul Corneliu Coposu - de la intersecția cu strada Hristo Botev, până la intersecția cu Bulevardul Ion C. Brătianu (Piața Unirii);
    • Strada Halelor - de la intersecția cu Bulevardul Ion C. Brătianu (Piața Unirii), până la intersecția cu strada Șelari;
    • Splaiul Independenței - de la intersecția cu strada Șelari, până la intersecția cu Calea Victoriei (Piața Națiunile Unite).
  • la Vest de:
    • Calea Victoriei - de la intersecția cu Splaiul Independenței (Piața Națiunile Unite), până la intersecția cu Bulevardul Regina Elisabeta.

Important centru comercial al Țării Românești

Primele magazine și hanuri din Centrul Vechi al capitalei datează din jurul anului 1600, când se deschid primele astfel de negoțuri în zona Curții Domnești. Dezvoltarea ulterioară se datorează concentrării puterii politice și economice la București, oraș care devine noua capitală a Țării Românești în anul 1660. Străzile Centrului Vechi poartă numele meșteșugurilor și negustorilor din alte vremuri, precum lipscani, blănari, gabroveni, șepcari, șelari, covaci. Cea mai veche stradă este strada Franceză, care în 1692 era pavată cu trunchiuri de stejari. Strada Lipscani a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1589, sub denumirea de “Ulița cea mare”, primind apoi denumirea de” Lipscani”, în anul 1947. Aici veneau negustori care comercializau mărfuri aduse de la Lipsca Leipzig, din Germania. Majoritatea clădirilor de pe strada Lipscani au fost construite în secolul al XIX-lea, în stilul neoclasic și neobaroc. Strada Blănari delimita odată Curtea Domnească; aici se vindeau, prin secolul al XVIII-lea, blănuri scumpe, iar negustorii ce se ocupau cu acest gen de comerț se numeau blănari sau “groși”. Gabroveni este o stradă al cărui nume vine de la negustorii din Gabrovo ( Bulgaria). Cel mai important monument de arhitectură de pe aceasta stradă este Hanul Gabroveni, construit între anii 1804-1818. Astăzi, aici funcționează un important centru modern al culturii urbane - ARCUB; acest centru este, de fapt, o instituție publică de cultură, care îndeplinește rolul de liant între autoritatea locală și societatea civilă, organizând proiecte culturale cu o componentă socio-educativă. Strada Șepcari era renumită în trecut pentru accesoriile vestimentare indispensabile în perioada interbelică, sub forma pălăriilor, căciulilor și șepcilor pentru bărbați. Aceasta reprezenta o piesă vestimentară care oferea indicii asupra statutului social al proprietarului, iar măiestria cu care erau fabricate recomanda un magazin ca fiind de top în această branșă. Șelari era strada unde se adunau negustorii de obiecte de harnașament, iar strada Covaci a împrumutat numele vechii bresle a fierarilor, rămânând faimoasă pentru faptul că, în timpul regimului comunist, aici se făcea speculă cu obiecte de contrabandă.

Clădiri istorice

Curtea Veche sau Palatul Voievodal prima curte domnească, ale cărui ruine pot fi văzute și astăzi în mijlocul unei capitale moderne; aceasta își are originea la sfârșitul secolul al XIV-lea, fiind construită la porunca domnitorului Mircea cel Bătrân. În secolul al XV-lea este ridicată la rang de reședință domnească și beneficiază de repetate lucrări de consolidare. În urma incendiului care a devastat Bucureștiul (1847) și un cutremur devastator care a avut loc în următorii 20 de ani, Curtea Veche a fost închisă. În prezent, se pot vedea o parte din zidurile fostei reședințe domnești, pivnița și ruinele băii turcești, precum și lăcașul de cult al acesteia, Biserica Curtea Veche. De istoria Palatului Voievodal se leagă trei momente importante:
  • în 1459 devine reședință domnească a domnitorului Vlad Țepeș (a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476);
  • 1688 -1714 este o perioadă de maximă înflorire din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu;
  • 1797-1799 - ultima perioadă din existenţa Curţii Vechi, din timpul domniei fanariote a lui Constantin Hangerli.
Hanul Lui Manuc - unul dintre cele mai importante atracții turistice din București, datează din anul 1796, când beiul (termen turcesc pentru “căpetenie”) Moldovei, Manuc Mârzaian începe construcția hanului, care durează până în anul 1808. Acesta se remarcă printr-o arhitectură inovatoare, deoarece Manuc Bei nu dorea ca hanul său să semene cu fortificațiile tipice secolului al XVIII-lea. Planul arhitectural inițial cuprindea 15 pivnițe boltite, 23 de prăvălii (magazine mici), două saloane mari, 10 magazii, bucătării, camere pentru servitori și un tunel, care putea adăposti până la 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odăi pentru oaspeți, iar în curtea interioară funcționa o cafenea și o fântână arteziană. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, hanul este vândut și renovat, devenind "Marele Hotel Dacia" ("Grand Hotel de la Dacie"). În prezent, acesta găzduiește cafenele și restaurante și reprezintă un loc de petrecere a timpului liber, care poate surprinde prin conservarea istoriei, atât prin ambianță, cât și prin felurile de mâncare tradiționale și vinurile păstrate în pivnițele lui Manuc Bei. Biserica Stavropoleos este o biserică ortodoxă construită în stil brâncovenesc, care făcea parte din Mănăstirea cu același nume, fiind ridicată în anul 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (domnitor al Țării Românești, între anii 1719-1730). Din cauza unor cutremure, turla bisericii a suferit pagube până aproape de distrugere, însă a fost restaurată la începutul secolului al XX-lea. De-a lungul timpului, din acest ansamblu (exista și un han în apropiere) a supraviețuit doar biserica, căreia i-a fost adăugată o clădire nouă, proiectată de arhitectul Ion Mincu. Aceasta a fost construită la începutul secolului al XX-lea și adăpostește o bibliotecă, o colecție de icoane vechi (care datează din secolul al XVIII-lea), dar și obiecte de cult, o sală de conferință și fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în perioada epocii comuniste. Banca Națională a României sau Palatul Băncii Naționale a fost construit de arhitectul francez Albert Galleron (responsabil și pentru construirea Ateneului Român, la sfârșitul secolului al XIX-lea) și Cassien Bernard, ambii elevi ai lui Charles Garnier, proiectantul celebrei Opéra Garnier (Opera din Paris). Palatul Băncii Naționale a fost construit între anii 1883-1885, în stil neoclasic. Muzeul Naţional de Istorie al României este cel mai important muzeu de istorie și arheologie al statului român și deține obiecte cu valoare istorică, ce datează din timpuri preistorice și până în prezent. Sediul acestuia este în Palatul Poștelor, clădire aflată pe lista monumentelor istorice, inaugurată în anul 1900, servind inițial Poștei Române. Palatul Poștelor a fost construit pe locul unui fost han - Hanul Constantin Vodă - construit de Constantin Brâncoveanu și demolat în anul 1862, din cauza pagubelor suferite în timpul incendiului care a devastat Bucureștiului, din anul 1847. Planurile au fost realizate de arhitectul Alexandru Săvulescu, în stil neoclasic, amintind de arhitectura Palatului Poștelor din Geneva. Fațada principală are trepte ce se întind pe toată lungimea ei și un portic (“spațiu, delimitat pe cel puțin una dintre laturi de o suită de coloane unite între ele prin arcade sau antablamente”) susținut de 10 coloane dorice (inspirate dintr-unul din cele trei ordine clasice canonice ale arhitecturii antice grecești). În prezent, Muzeul Național de Istorie al României este încă supus unor lucrări de renovare, fiind doar parțial disponibil pentru vizitare. Caru’ cu bere este o berărie celebră, deschisă încă din anul 1879, într-o clădire istorică construită în stil neogotic, de către arhitecții Zigfrid Z. Kofczinski și Al. Pesch. În prezent, acesta se află pe lista monumentelor istorice și găzduiește un restaurant de renume în București. Imobilul este compus din două corpuri - unul dintre ele este alcătuit din pivniță cu bolți de cărămidă, parter și mezanin, etajul I și al II-lea și mansardă (pod). Sala de consumație este situată la parter și mezanin și are șapte metri înălțime, fiind decorată în stil gotic, înfrumusețat cu tavane de stucatură și coloane, iar pe pereți, cu lambriuri sculptate și picturi. Comunicația se face prin scări de stejar sculptate. La etaje se află câte 10 încăperi și dependințe, legate între ele prin scara principală, care este fabricată din marmură. La mansardă sunt camerele de serviciu. Corpul al doilea are pivniță, parter și două etaje, din care unul este parțial mansardat. Acest corp este o construcție mai simplă, pivnița având grinzi de fier cu bolțișoare, iar la parter două prăvălii spațioase; la etaje se găsesccâte opt camere.

Obiective turistice adiacente Centrului Istoric

Calea Victoriei primește numele de Podul Mogoșoaiei în anul 1692, fiind desemnată să facă legătura între reședința domnească și moșia domnitorului Constantin Brâncoveanu, de la Mogoșoaia. Inițial este pavată cu trunchiuri de copac, așezate pe verticală, pentru ca în anul 1864 să fie înlocuite de piatră cubică adusă din Scoția. În timpul Primului Război Mondial se asfaltează Podul Mogoșoaiei. Tot aici apar primele inovații în materie de iluminat stradal, mai exact în fața Palatului Regal. Numele de “Calea Victoriei” îl primește când armata română defilează glorioasă, în urma victoriei României în Războiul de Independență, care a avut loc în 1877-1878. Palatul CEC (Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie) a fost construit pe locul unde se aflase mănăstirea și hanul "Sfântul Ioan cel Mare", între anii 1897 și 1900, cu scopul de a se constitui într-un sediu de sine stătător pentru Casa de Depuneri, Consemnațiuni și Economie; această instituție a fost înființată în anul 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pentru a înlesni organizarea bugetului tânărului stat român, apărut odată cu Unirea Principatelor Române (1859). Palatul CEC este construit în stil eclectic (îmbinarea mai multor elemente specifice arhitecturii franceze de la sfârșitul secolului al XIX-lea) după planurile arhitectului Casei Regale, Paul Gottereau. Edificiul impresionează prin claritate și monumentalitate, redate de cupola centrală din sticlă și metal, fațada compusă dintr-un fronton circular, sprijinită de-o parte și de alta de câte o pereche de coloane, ce se termină cu un grup statuar și interiorul luxos, dominat de scara interioară construită din marmură albă.

Cum ajungi în Centrul Vechi?

În prezent, Centrul Vechi al Bucureștiului atrage turiștii români și străini, datorită multitudinii de baruri, restaurante și cafenele, fiind un punct de referință și pentru viața de noapte a capitalei. De asemenea, armonia dintre vestigiile istorice sub forma unor clădiri impresionante, care amintesc de perioada de maximă înflorire a Micului Paris cu oferta bogată de mijloace de petrecere a timpului liber transformă Centrul Vechi (sau Centrul Istoric) al capitalei într-o destinație preferată a tineretului bucureștean și nu numai. În Centrul Vechi puteți ajunge folosind liniile de transport în comun de suprafață - autobuz: 137, 336, 361,385, 783 (linie directă de la aeroportul internațional Otopeni - Henri Coandă) sau troleibuz: 69 sau de subteran - metrou M1, M2, M3, iar cea mai apropiată stație este Piața Unirii 1. Pentru calcularea unui traseu mai precis, puteți folosi aplicația Moovit (aplicație pentru mobilitate urbană), pe care o puteți descărca de pe Google Play.

Obiective turistice recomandate

Comments (0)
No customer reviews for the moment.