Opera Națională București
Opera Națională București
Opera Națională București
Opera Națională București
Opera Națională București
Opera Națională București
Opera Națională București
Opera Națională București

Opera Națională București

  • Parcare disponibilă
  • Plata cu cardul
  • Tururi cu ghid
  • Facilități pentru persoanele cu dizabilități
  • Restaurant în incintă

Informații utile:

  • Luni:vizita in cadrul evenimente speciale
  • Marți:vizita in cadrul evenimente speciale
  • Miercuri:vizita in cadrul evenimente speciale
  • Joi:vizita in cadrul evenimente speciale
  • Vineri:vizita in cadrul evenimente speciale
  • Sâmbătă:vizita in cadrul evenimente speciale
  • Duminică:vizita in cadrul evenimente speciale
0,00 lei de persoană
Descoperă Opera Națională București

Localizare Opera Națională București

Despre Opera Națională București

Fondarea instituției Operei Naționale București

După a doua jumătate a secolului al XIX -lea, în peisajul bucureștean al operei se remarcau numeroși cântăreți de operă de valoare. Din această epocă se desprind artiști a căror notorietate și apreciere depășesc barierele țării, aceștia bucurându-se de faimă internațională. Printre aceștia, îi amintim pe Haricleea Darclee, Grigore Gabrielescu, Eufrosina Vlasto, aceștia concertând inclusiv pe scene de prestigiu mondial, precum Opera din Paris sau Scala din Milano. George Stephănescu a fost cel care a militat dintotdeauna pentru importanța înființării unei instituții de operă națională. Acesta a fost un important dirijor, pedagog și compozitor român. Este autorul primei simfonii române, Simfonia în La major, precum și alte lucrări importante, cum ar fi 2 sonate, lieduri (compoziție pentru voce, acompaniată de instrumente, de obicei pian) și o dramă lirică. De asemenea, Stephănescu a fost profesor la Conservatorul din București și dirijor al trupelor de teatru liric din cadrul Teatrului Național București. În anul 1877, în țara noastră a fost proclamată o lege, conform căreia orice teatru trebuia să includă și o secțiune de operetă. În anul 1885, la București începe să funcționeze o trupă de teatru liric, sub denumirea de Compania Opera Română. Trupa astfel formată a activat în cadrul Teatrului Național din București (TNB). Ulterior, aceasta s-a desființat, din cauza lipsei de fonduri, în anul 1902. Cu toate acestea, la TNB pasiunea pentru operă a fost întreținută de diverși interpreți, unii chiar de renume mondial, dar și de companii private, majoritatea alcătuite din elevi de-ai lui George Stephănescu. În anul 1919, la București se forma o altă companie numită ‘’Societatea Lirică’’. Doi ani mai târziu, aceasta trece în subordinea statului și își capătă titulatura oficială în ‘’Opera Română’’. Aceasta era o instituție independentă, finanțată de la bugetul de stat. A fost inaugurată în anul 1921, prin interpretarea operei Lohengrin, compusă de Richard Wagner (muzician german de mare valoare) și dedicată socrului său, compozitorul maghiar Franz Liszt. Opera a fost interpretată sub conducerea dirijorului George Enescu, considerat a fi cel mai mare muzician de origine română din toate timpurile.

Nevoia construirii unei clădiri speciale care să adăpostească Opera Română

În anul 1912, s-a constituit în sfârșit o trupă de operă permanentă, în cadrul unei instituții de stat. Astfel a fost stabilizată activitatea acestui sector, în contextul în care pe parcursul a câteva zeci de ani, existența și activitatea teatrului liric în țara noastră au fost sub imperiul incertitudinii. Cu toate acestea, se impunea înființarea unei clădiri speciale, care să adăpostească aceste manifestări artistice. În ciuda necesității ca Opera Română să aibă o clădire proprie, care să îi solidifice statulul independent și caracterul unic, construcția acesteia a fost amânată cateva zeci de ani. Așadar, lucrările au fost demarate abia în anii 1950, atunci când România se afla deja în perioada dictaturii comuniste. În realitate, scopul inițial pentru care a fost proiectată clădirea a fost altul - țara noastră urma să devină gazda Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților. Evenimentul a fost organizat pentru prima oară la Praga, în anul 1947, atunci când au participat în jur de 17.000 de tineri. Era organizat de Federaţia Mondială a Tineretului Democratic şi Uniunea Internaţională a Studenţilor, iar scopul era de fapt acela de propagandă sovietică. URSS folosea aceste festivaluri ca o ocazie de a-și promova sistemele de valori specifice regimului dictatorial în fața tinerilor, chiar și cei proveniți din occident. În anul 1953 are loc cea de-a IV -a ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, de data aceasta la București. Între datele de 2 și 16 august au avut loc manifestările cu ocazia acestui eveniment - seminarii internaționale de discuții pe diverse teme socialiste, cum ar fi reforma universitară, dar și dansuri sau jocuri de artificii. Țara noastră a dus povara unor cheltuieli masive pentru acest festival. Magazinele de produse alimentare s-au golit constant cu câteva luni înainte de eveniment, deoarece partidul făcea provizii pentru participanții la eveniment. România avea nevoie rapid de o clădire care să găzduiască acest eveniment, astfel a luat naștere un proiect realizat de cunoscutul arhitect Octav Doicescu. În fața clădirii pot fi admirate și în zilele noastre 2 statui - prima a lui George Enescu, unul dintre cei mai importanți muzicieni români ai tuturor timpurilor. A doua este o reprezentare a lui George Stephănescu, cel care a pregătit numeroase generații de artiști și datorită căruia s-a fondat Opera Română. Fațada are 3 arcade ornamentate cu motive sculptate în piatră, ce simbolizează 4 muze. Clădirea are 3 uși de acces și dau spre holul impunător, care se întinde pe înălțimea a 2 etaje. Sala principală de spectacol are o formă circulară, al cărei tavan este încununat de un candelabru cu 100 de brațe de cristal. Scena are de asemenea, o formă circulară, finalizată printr-o cupolă ce ajută la reverberația sunetului și la acustica deosebită din cadrul acestei locații. La momentul actual, edificiul are 932 de locuri și este inclus în Lista de monumente istorice din București. La momentul desfășurării festivalului, clădirea a fost folosită, cu toate că nu era în totalitate terminată. Abia în anul următor, la 9 ianuarie 1954, acesta a fost inaugurată în scopul care a rămas de actualitate - o clădire proprie care să fie gazdă pentru Opera Națională din București (la acel moment, încă sub numele de Opera Română). Momentul deschiderii oficiale a fost marcat de opera ‘’Dama de Pică’’, de Piotr Ilici Ceaikovski, cu Egizio Massini ca și dirijor și Vladimir G. Ciukov pe post de regizor.

Opera Națională București - gazda unor spectacole deosebite

Opera Națională din București cuprinde evenimente artistice din mai multe arii - spectacole de operă, dar și de balet. În componența acesteia intră numeroși participanți, printre care dirijori, regizori artistici, soliști de operă sau de balet. În plus, în cadrul acestei instituții își desfășoară activitatea și o orchestră proprie, precum și un cor. Acesta din urmă are 2 secțiuni distincte - Corul Operei Naționale București și Corul de Copii; la momentul actual, corul operei are în componența sa în jur de 115 membri, iar maestru de cor este Daniel Jinga (fost dirijor secund al Corului de Cameră Madrigal). Corul de Copii din cadrul Operei Naționale cuprinde în jur de 40 de membri. Orchestra Operei Naționale București este condusă de Dan Tomulescu și cuprinde aproximativ 120 de muzicieni, ce cântă la diverse instrumente, cum ar fi vioara, viola, trombon, tubă, clarinet, trompetă, harpă și multe altele. Aceasta acompaniază toate spectacolele din cadrul instituție, fie ele de operă sau de balet, completând cu succes actele pe care le întreprind alți artiști. În cadrul acestei instituții, puteți urmări numeroase evenimente artistice deosebite, cum ar fi spectacole de operă celebre, ca Evgheni Oneghin, de Ceaikovski, Turandot sau La Boheme, de Giacomo Puccini, La Traviata de Giuseppe Verdi, precum și Don Giovanni sau Nunta lui Figaro, de Wolfgang Amadeus Mozart. Nici spectacolele de balet nu se lasă mai prejos, Opera Națională oferind publicului reprezentații artistice clasice, precum Spărgătorul de nuci sau Frumoasa din Pădurea Adormită de Piotr Ilici Ceaikovski, dar și Romeo și Julieta de Serghei Prokofiev. In 2020, pe scena Operei Naționale București a urcat pentru prima oară trupa de balet din Sankt Petersburg, celebră pe tot mapamondul pentru performanțele lor incredibile. Spectacolul de balet prezentat de aceasta a fost unul iconic - Lacul Lebedelor, de Piotr Ilici Ceaikovski. În 2020 se împlinesc 143 de ani de la premiera acestui spectacol de balet, ce a avut loc pe scena cunoscutului teatru Balșoi din capitala Rusiei. Periodic, Opera Națională București este și gazda unor spectacole pentru copii (Hansel și Gretel), dar și a unor concerte speciale, cu ocazia unor evenimente sau sărbători (Concert de Crăciun, de Paști, de Mărțișor, sau cu ocazia Zilei Europei). În fiecare an, aici are loc și Festivalul ”CHEI” al Universității Naționale de Muzică din București.

Opera Națională București - modalități de acces

Clădirea ce este gazda Operei Naționale se află pe Bulevardul Mihail Kogălniceanu, în imediata vecinătate a facultății de Drept a Universității București, dar și a Parcului Operei. Puteți ajunge aici ușor cu mașina personală, însă zona oferă acces facil și cu mijloacele de transport în comun. Stația de metrou Eroilor se află la doar 5 minute de mers pe jos de clădire, la fel și stațiile de autobuz 104, 123 sau 124.
chat Commentaires (0)
Aucun avis n'a été publié pour le moment.