Strada Lipscani
Strada Lipscani
Strada Lipscani
Strada Lipscani
Strada Lipscani
Strada Lipscani
Strada Lipscani
Strada Lipscani
Strada Lipscani
Strada Lipscani
  • Accesul gratuit pentru toată lumea
  • Restaurant în incintă

Informații utile:

  • Luni:non-stop
  • Marți:non-stop
  • Miercuri:non-stop
  • Joi:non-stop
  • Vineri:non-stop
  • Sâmbătă:non-stop
  • Duminică:non-stop
0,00 lei de persoană

Întrebări frecvente despre Strada Lipscani

Cum se ajunge pe strada Lipscani?

Liniile de transport în comun care ajung în zonă sunt - autobuz: 123, 336, 381 și metrou: M1, M2 și M3, stația cea mai apropiată de metrou fiind Piața Unirii.

Ce poți face pe strada Lipscani?

Strada Lipscani și toate străzile din Centrul Istoric al Bucurestiului sunt pline de clădiri istorice cochete pe care le poți admira plimbandu-te la pas prin zonă. În plus, Centrul Istoric oferă mare varietate de restaurante, cafenele sau baruri.

Localizare Strada Lipscani

Despre Strada Lipscani

Lipscani - cea mai importantă zonă comercială a vechiului București

Strada Lipscani se întinde pe o distanță de aproape un kilometru și este mărginită de strada Anghel Saligny (sectorul 5) și Calea Moșilor (sectorul 3). O parte importantă a străzii traversează Centrul Istoric al Bucureștiului, fiind o axă a acestuia. Strada Lipscani a fost atestată documentar în anul 1589, sub denumirea de “Ulița cea Mare”, când domnitorul Mihnea Turcitul dăruieste lui Jipa vel portar „un loc în orașul domniei-mele, în București, pe ulița cea mare, lângă curtea domniei-mele”. Ulița cea Mare trecea prin apropierea vechiului cartier comercial dezvoltat în preajma Curții Domnești. Aceasta pornea de la Poarta de Sus A Curții Domnești, spre Drumul Târgoviștei, fiind o punte de legătură pentru capitală și marile centre comerciale din județele Țării Românești. Pe ulițele Șelari, Gabroveni, Covaci, Băcani, Nemțeasca (în prezent, Smârdan), Islicari (azi Strada Franceză), Zarafi, Șepcari, Blănari își desfășurau activitatea diverși meșteșugari (după cum sugerează și numele străzilor), tot ei fiind cei care comercializau marfa produsă. Pe Strada Lipscani se găseau mai mult negustori de pânzeturi, țesături și negustori de mărunțișuri (marchitani). Prăvăliile (magazinele) înșirate pe strada sinuoasă aveau o fațadă minusculă, de obicei constând într-o vitrină în care erau prezentate mărfurile; acestea se prelungeau în adâncime, profitând la maxim de spațiile înguste pe care le aveau la dispoziție. Numele actual al străzii este dat de negustorii străini, care aduceau mărfuri din zona Lipsca Leipzig, pe care le desfăceau și vindeau aici, după anul 1750. Aceștia veneau de două ori pe an și își vindeau mărfurile; erau organizați în breasla sau “cumpania” lipscanilor, plăteau taxe care intrau în vistieria (bugetul) domniei, primind în schimb favoruri speciale de la domnie. Strada Lipscani făcea, pe vremuri, legătura dintre centrul comercial al capitalei și Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), căpătând o valoare deosebită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). La 1855, căpitanul Ștefan Dietrich descrie Lipscanii astfel: „cea mai frumoasă și veselă din București este strada Lipscani, unde se află cele mai bogate și luxoase magazine, care prin mărimea și strălucirea lor se pot măsura cu magazinele vieneze”. Așadar, la puțin timp după ce a fost distrus aproape în totalitate de marele incendiu din anul 1847, acesta a fost reconstruit. Clădirile mici și înghesuite construite pe Ulița cea Mare, în principal, din lemn au fost înlocuite de clădiri de piatră, cu două etaje, inspirate de arhitectura vieneză; la parter se găseau magazinele sau atelierele meșteșugarilor, iar la etaj, spațiul pentru locuit.

Hanul Garbovenilor - cel mai vechi han de pe Lipscani

Pe Ulița cea Mare nu existau doar prăvălii, ci și hanuri, dintre care cel mai vechi este Hanul Garbovenilor, ale cărui ruine se pot vedea și astăzi. Hanul a fost construit între anii 1804 și 1818 din dorința lui Constantin Mavrocordat (domnitor al Țării Românești de șase ori și al Moldovei de patru ori), care dorea să-și lege numele în istorie de construirea unui han dedicat negustorilor străini - greci, turci sau unguri, într-o perioadă de puternică dezvoltare comercială. La începutul secolului al XX-lea, în perioada în care Bucureștiul era cunoscut drept “Micul Paris”, hanul a fost redenumit ca Gabroveni Universal. În timpul epocii comuniste această clădire a fost folosită în scopuri comerciale, iar după Revoluția din 1989 s-au derulat diverse proiecte de restaurare, care s-au încheiat în anul 2014. Alte hanuri importante construite de-a lungul străzii Lipscani sunt: Hanul Greci, Hanul cu Tei, Hanul Zlătari și Hanul Filipescului, Hanul lui Șerban Cantacuzino. Hanul cu Tei a fost construit în anul 1833 de doi negustori care-și aveau prăvăliile în acel loc; era cunoscut drept Hanul de pe Ulița cea mare a Marchitanilor, cu intrări dinspre strada Lipscani și dinspre strada Blănari. Fiecare dintre cei doi proprietari avea câte 14 prăvălii, situate spre vest și spre est. Hanul cu Tei este unicul han istoric din București, care și-a păstrat forma originală, întrucât este una dintre clădirile care au fost ocolite de marele incendiu din anul 1847; acesta a fost renovat în anul 1970, iar în prezent găzduiește diverse galerii de artă, în timp ce în pivniță a fost amenajat un bar. Acesta a fost declarat monument istoric în anul 2010, remarcându-se prin porțile de fier bogat ornamentate și fațada de sticlă, specifică stilului arhitectural al Țării Românești.

Importantă zonă bancară și culturală

Fiind deja un centru comercial foarte important al Țării Românești, Strada Lipscani se va transforma și într-o zonă bancară, grație dezvoltării economice de la începutul secolului al XX-lea. În jurul anului 1920, aici erau deschise 13 bănci, dintre care Banca Naţională a României (clădirea veche, construită în perioada 1883 - 1885), Banca Română de Comerț, Banca Chrissoveloni, dar și sucursale ale unor bănci străine, precum Banca Berliner Gesellschaft (1910-1913), care se află pe lista monumentelor istorice de pe strada Lipscani. Tot aici funcționau și diverse alte instituții publice, ca de exemplu Vama Poștei. Deși dedicată în special comerțului și schimburilor bancare, istoria Lipscanilor nu este lipsită de cultură, aici fiind înființată una dintre primele librării din București (în anul 1854) - “Librăria Școalelor Naționale”. Scopul principal al acesteia era distribuirea manualelor școlare către toate zonele locuite de români. Ulterior, în clădire a funcționat “Librăria George Coșbuc”, care, însă, a fost închisă după Revoluția din anul 1989, iar de atunci starea acesteia s-a degradat încontinuu. De remarcat este și clădirea cinematografului “Victoria”, în care au rulat filme, încă din anul 1936, până puțin după Revoluția din 1989. Aici, în Sala “Select”, se aduna lumea bună a capitalei pentru a viziona filme, precum: “Văduva veselă”, “Veronica”, “Fantome vii” ș.a.

Strada cu cele mai multe monumente istorice

Cele 30 de monumente istorice răspândite de-a lungul străzii Lipscani, reunite sub titulatura de “Ansamblul de arhitectură Strada Lipscani” (între Lipscani, Calea Victoriei și strada Jacques Elias) subliniază complexitatea profilului acestei străzi - comercial, meșteșugăresc și bancar. Cele mai multe dintre acestea sunt prăvăliile construite de-o parte și de alta a vechii Ulițe Mari, majoritatea în stil neoclasic și neobaroc. Câteva dintre cele mai căutate astfel de prăvălii sunt menționate în cartea “Captivantul București” de Grațiela Doicescu: magazinul de porțelanuri Rosenthal - "Toată lumea îşi dorea ceva de la Rosenthal, însă era un magazin accesibil pentru mult mai puţini", drogheria Garibaldi - după numele unuia dintre vânzători, diverse magazine de “cochete de modă dame”, magazinul de încălțăminte “Dermata”ș.a. Printre monumentele istorice din “Ansamblul Arhitectural Strada Lipscani” face parte și clădirea Palatului Societății de Asigurări Dacia-România, care ocupă colțul dintre străzile Lipscani, Smârdan și Stavropoleos. Pe acest teren au fost construite Biserica Ghiormei Banul și Hanul Grecilor (din secolul al XVI-lea, până în anul 1863) care au fost distruse în repetate rânduri de incendii și cutremure. În anul 1882 acest teren este cumpărat de Societatea de Asigurare Dacia-România, pentru ca în anul 1914 clădirea să fie închiriată, apoi vândută Băncii Generale Române. Majoritatea clădirilor de pe Strada Lipscani (construite în secolul al XIX-lea, în stil neoclasic și neobaroc) au fost naționalizate în anul 1948, iar în timpul conducerii comuniste au fost date spre folosință unor familii de rromi, care au contribuit la degradarea lor aproape în întregime. După Revoluția din anul 1989, autoritățile au eșuat în a restaura această zonă care abundă de semnificații istorice, lucrările de renovare începând abia după anul 2010, când majoritatea clădirilor de pe Strada Lipscani sunt declarate monumente istorice și incluse în “Ansamblul Arhitectural Strada Lipscani”. Deși la finalul erei comuniste Strada Lipscani era un loc în care veneau oameni din mai toate județele României pentru cumpărături speciale - clădirea în care funcționase Societatea de Asigurări Dacia-România fusese transformată în anul 1984 într-un magazin cu mărfuri de lux (îmbrăcăminte și încălțăminte de cea mai bună calitate), precum și ateliere - după anul 1990, odată cu liberalizarea comerțului și apariția unor magazine private cu profil asemănător, cu marfă adusă din Turcia la prețuri mai mici, Lipscanii intră într-un con de umbră; clădirile vechi au fost lăsate în paragină, pradă degradării. O parte din lucrările de reabilitare a acestei zone au început în anul 2005, când au fost descoperite și importante vestigii arheologice - de exemplu, rămășițele unor hanuri medievale, descoperite sub pavajul vechii Ulițe Mari. Strada Lipscani face parte din Centrul Istoric (sau Centrul Vechi) al capitalei, zonă care atrage încă turiștii români și străini, prin multitudinea de restaurante, baruri, cafenele și cluburi de noapte. Multe dintre clădiri prezintă risc seismic, fiind însemnate cu “bulină roșie”, iar aspectul lor neîngrijit poate pune la încercare imaginația turiștilor, în privința strălucirii apuse a celui mai important centru comercial al Țării Românești de odinioară. O plimbare la pas este cea mai indicată pentru a admira frumusețea clădirilor și monumentelor istorice care încă dau farmec vechiului Lipscani. De asemenea, Centrul Istoric al Bucureștiului se află în apropiere, oferind o multitudine de cafenele, baruri și restaurante pentru completarea unei vizite de succes. Liniile de transport în comun care ajung în zonă sunt - autobuz: 123, 336, 381 și metrou: M1, M2 și M3. Pentru configurarea unui traseu mai exact, care să ia în calcul punctul de plecare și cea mai rapidă cale de a ajunge la destinație, puteți descărca aplicația Moovit.

Obiective turistice recomandate

chat Comentarii (0)
Nu sunt opinii ale clientilor in acest moment.